Parisul

Sena este principalul punct de referinţă al oraşului: distanţele se măsoară pornind de la fluviu, numerele caselor sunt determinate de el, cursul apei desparte capitala în două zone distincte, Malul Drept, în nordul fluviului şi Malul Stâng, în sud. Acestea sunt bine delimitate, ca nişte graniţe oficiale. Oraşul mai are o împărţire din punct de vedere istoric: estul este marcat de trecut şi vestul mai legat de secolele XIX si XX. Practic toate cladirile remarcabile din Paris se afla de-a lungul fluviului sau aproape de acesta. Cheiurile sunt flancate de apartamente burgheze elegante, case superbe, muzee mari si monumente deosebite. Dar fluviu in sine este foarte animat. Secole de-a randul au navigat pe fluviu Sena flote intregi de vapoare mici, insa traficul rutier motorizat a domolit furicularul fluvial. Astazi pe Sena, ne spune ghida care a insotit grupul de turisti, pe Sena navigheaza barci comerciale si masive bateaux mouches de agrement care ii poarta pe turisti in amonte si in aval.

Parisul cucerit de romani în anul 55 i.Hr. era un sat mic pescăresc peste Ile de la Cite expus inundaţiilor, locuit de tribul parisilor. In scurt timp aici a înflorit o colonie romană care s-a extins pe malul stâng al Senei. După romani au urmat francii. Ei au numit oraşul Paris şi şi-au stabilit aici capitala regatului lor. In Evul Mediu, oraşul era un centru religios înfloritor în care s-au construit multe capodopere arhitectonice ca Sainte-Chapelle. De asemenea , era un important centru de învăţământ. Multi cărturari europeni fiind atraşi de marea Universitate, Sorbona.

In timpul Renaşterii şi al Iluminismului, Parisul a devenit un important centru cultural şi spiritual cunoscând prosperitatea şi puterea sub domnia lui Ludovic al XIV-lea.

Dar domnia monarhilor a fost înlocuită de guvernarea poporului după sângeroasa Revolutie din 1789. Spre începutul secolului următor fervoarea revuluţionară s-a estompat şi strălucitul militar Napoleon Bonaparte, auto-proclamat împărat al Franţei. La scurt timp după revoluţia din 1848, oraşul a cunoscut o transformare radicală. Prin grandiosul său plan de sistematizare, baronul Haussmann a înlocuit uliţele medievale ale Parisului cu bulevarde şi străzi elegante. Spre sfârşitul secolului oraşul devenise forţa motrice a culturii occidentale. Tendinţa a continuat şi după începutul secolului XX şi a fost întreruptă doar de ocupaţia militară germană din perioada 1940-1944. După razboi oraşul a renăscut şi s-a extins extrem de mult.
Calendarul Republican. Revoluţionarii erau de părere că lumea trăieşte un nou început, astfel încât au abolit calendarul bisericesc existent şi au considerat data de 22 septembrie 1792, când fusese declarată Republică, prima zi a noi ere. Calendarul republican avea 12 luni egale, fiecare împărţită în trei perioade de câte zece zile, cu cele cinci zile rămase în fiecare an rezervate sărbătorilor oficiale. Toate lunile anului au primit nume poetice, cu referiri la natură şi la anotimpuri, ca zăpada, ceaţa, perioada semănatului şi a recoltei, a florilor, etc.

Place de la Concorde este cea mai mare piata publica din Paris si separa gradinile Tuileries de bulevardul Champs-Elysees. Initial a fost numita Piata Ludovic al XV-lea si in mijlocul sau a fost amplasata o statuie ecvestra a acestuia. Constructia pietei ce are forma unui octogon a inceput in anul 1754 si a fost terminata in 1763.O perioada dupa constructia sa, piata a servit ca loc de intalnire pentru participantii la cea mai sangeroasa revolutie din istoria Frantei. Dupa ce revolutionarii au ajuns la putere, au redenumit-o Piata Revolutiei si au inlocuit statuia regelui Ludovic al XV-lea cu o ghilotina. Intre 1793 si 1795, peste 1300 de oameni au fost decapitati, inclusiv Ludovic al XVI-lea, Maria Antoaneta, Danton si Robespierre. Numele de Place de la Concorde simbolizeaza sfarsitul unei ere a suferintei si speranta pentru un viitor mai bun.Obeliscul Luxor, un monolit din granit roz a fost daruit Frantei in anul 1829 de viceregele Egiptului, Mehemet Ali si a inlocuit ghilotina din Place de la Concorde. Edificiul, care candva marca intrarea in templul Amon are peste 3300 de ani vechime si este decorat cu hieroglife reprezentand puterea faraonilor Ramses al II-lea si al III-lea.


Obeliscul ce a fost adus in anul 1833 cantareste 230 de tone si are 22.83 de metri. Supravietuind mai mult de 33 de secole, obeliscul a suferit cea mai mare degradare in ultima jumatate a secolului trecut datorita expunerii la poluarea cu gaze de esapament. Obeliscul reprezinta un monument cu patru suprafete inscriptionate, formand spre varf o piramida. Egiptenii le ridicau cate doua si le asociau cu razele solare care cresteau in grosime atunci cand se apropiau de pamant.
In fiecare colt al octagonului ce formeaza piata sunt statui reprezentand orasele franceze: Lille, Strasbourg, Lyon, Marseille, Bordeaux, Nantes, Brest si Rouen. In partea de sud-est a pietei, podul Concorde trece peste Sena spre Palatul Bourbon acolo unde se afla Ansamblul National. Langa Obelisc, in gradinile Tuileries se afla si Muzeul Orangerie.




PANTEONULLudovic al XV-lea, în 1744 după o boală gravă a fost recunoscător că se afla în viață și din acest motiv a propus arhitectului Jaques-Germain Soufflot să proiecteze o biserică grandioasă pentru a cinsti pe Sainte-Genevieve.Lucrările au început în 1764 și s-au încheiat sub îndrumarea lui Guillaume Rondelet în 1790, la zece ani după moartea arhitectului Soufflot. Cand a început Revoluția, biserica a fost transformată în panteon- loc de înmormantare a personalităților ilustre ale Franței. În 1806 Napoleon l-a schimbat biserică și după ce a fost secularizat și desecularizat în 1885 a devenit clădire civilă.
La intrare în panteon se observă basorelieful de fronton a lui David d Angers care înfățișează patria mamă (Franța) oferindu-le lauri marilor săi oameni. pentru modelul fațadei arhitectul s-a inspirat după panteonul de la Roma.

În interiorul panteonului se pot vedea patru nave aranjate în formă de cruce grecească, din centru căreia se ridică marile dom. Domul din cadrul metalic are o cupolă de piatră acoperită cu 3 mantale și arhitectul s-a inspirat după Catedrala Sf. Paul de la Londra. În jurul domului sunt coloane care au rol de susținere și decorativ. Domul are un luminator care lasă puțină lumină să treacă în biserică. Lumina puternică a fost considerată nepotrivită pentru locul de veci al eroilor Franței.

Aici se află monumentul lui Diderot. Prima personalitate înmormantată aici a fost Honore Mirabeau, care mai tarziu a fost mutat . A urmat Voltaire.În 1970 a fost reînhumate rămășițele revoluționarului Jean Moulin.

Statuia lui Voltaire

Alte personalități înmormantate aici sunt Victor Hugo, Emile Zola, Jean Jaques Rousseau

NOTRE -DAME




Poarta Sf. Ștefan de la Notre-Dame conduce spre admirabilul scuar închinat Papei Ioan XXIII. Acest scuar este situat pe malul fluviului, si este locul ideal pentru admirat sculpturile, rozetele și arcele butante din extremitatea estică a catedralei. Din secolul al- XVII-lea, aici s-a aflat palatul arhiepiscopului, care fiind prădat de răsculații din 1831, mai tarziu a fost demolat. În locul acestuia, Rambuteau prefectul Parisului, a proiectat un scuar. Fantana Fecioarei, în stil gotic, si a fost instalată în mijlocul scuarului în anul 1845. Nici o clădire din Paris nu aminteşte atât de mult de istoria Parisului ca Notre-Dame. Ea se înalţă maiestuos pe Ile de la Cite, leagăn al oraşului. Piatra de temelie a fost pusă de Papa Alexandru al-III-lea, în 1163, marcând începutul trudei de 170 de ani a unei armate de arhitecţii şi meşteri medievali. De atunci, un întreg şir de celebrităţi a trecut pragul celor trei porţi principale.


Catedrala este o capodoperă gotică amplasată pe locul unui templu roman. Când a fost terminată aproximativ în anul 1330, avea o lungime de 130 m, arce butante, un transept mare, un cot adânc şi turnuri înalte de 69 m. Faţada vestică. Cele mai importante detalii sunt trei porţii principale cu statui superbe, o rozetă centrală şi o galerie deschisă. Rozeta vestică, reprezintă Fecioara într-un medalion realizat în tonuri bogate de roşu şi albastru. Pe Rozeta vestică se mai poate vedea Portalul Fecioarei- Frumoasă statuie a Fecioarei înconjurată de sfinţi şi regi şi datează din secolul XIII-lea Rozeta sudică este fereastra de pe faţa sudică, reprezentându-l pe Hristos şi are o înălţime de 13 m.
În catedrală se află compartimentul tezaur şi aici se găsesc manuscrisele vechi şi relicvare.
Muzeul Notre-Dame de Paris a fost înfiinţat în 1951, şi prezintă obiecte şi documente care ilustrează marile evenimente din istoria catedralei. Printre exponate se află obiecte galo-romane, gravuri vechi, obiecte de artă şi cea mai veche relicvă crestina din Paris, o cupa de sticlă din secolul al IV-lea. Aici se găseşte Galeria regilor care înfăţişează pe cei 28 de regi ai Iudeii privind în jos spre marea mulţime.
În turnul sudic se află vestitul clopot Emmanuel.



Din interiorul catedralei, frumoase vitralii. Diferite modele

TURNUL EIFFEL
Scurt istoric. Turnul Eiffel, inițial a fost construit pentru a-i impresiona pe vizitatorii. Turnul Eiffel era menit să fie o construcție contemporană. Creatorul său Gustav Eiffel a fost criticat vehement pentru intenția sa de-a construi acest turn de criticii de atunci a secolului XIX-lea. A fost cea mai mare construcție din lume pană în 1931 cand a fost ridicat Empire State Bulding. Turnul Eiffel este simbolul Parisului. Acesta are în exterior un sistem de iluminare. Turnul are o structură metalică a traverselor de fontă foarte bună care asigură stabilizarea turnului în condiții de vant puternic.

Turnul are mai multe etaje. La primul nivel aflat la 57 m, se ajunge aici cu liftul sau pe cele 360 de trepte. Pe acest nivel se găsește oficiul poștal. La înalțimea de 115 m, se găsește Restaurantul Jules Verne- unde oferă mancare pe gustul turiștilor și frumoasa panoramă de la această înălțime. Apoi mi sus urmează o plaformă cu două lifturi. În sezonul turistic cand este foarte aglomerat trebuie să stai la rand. La nivelul III care se află la înălțimea de 276 m pot admira panorama orașului numai 800 de oameni. Turnul cantărește 10.100t. La fiecare patru ani se revopsește cu 60 t de vopsea. Sunt 1665 de trepte pana la etajul III. Din lumea curiozităților: Turnul Eiffel a inspirat cascadorii. A fost escaladat de alpiniști. Un ziarist a coborat cu bicicleta din varful Turnului. A fost folosit pentru parașutism și la acrobații în 1912.PALATUL SI GRADINILE DE LA VERSAILLES Intrare în ,,Palatul și grădinile de la Versailles. Ludovic XIV, Regele Soare, cum i se mai spunea, în 1668 a transformat cabana modestă de vanătoare a tatălui său, în cel mai mare palat din Europa. ce poate adăposti 20.000 de oameni simultan. Arhitecții Louis Le Vau și Jules Harouin- Mansanrt a conceput clădirile , Charles Le Brun, interioarele, iar Andre La Notre, marele peisagist a reamenajat grădinile, proiectate în stil clasic cu alei, dumbrăvii, garduri vii.
În imagine Marile Trianon. Grand Trianon, a fost construit în anul 1687 de Ludovic XIV. Acest mic palat este din piatră și marmură de culoare roz și a fost construit de rege în scopul de a scăpa de rigorile vieții de la curte.

Le chateau - Ludovic XIV- a făcut aici centrul puterii politicii franceze.În mijlocul curții principale se află statuia lui Ludovic XIV , ridicată de Ludovic -Filip în 1812.. Curtea este pavată cu marmură și ornamentată cu busturi.

Sala principală de primire.



Sala oglinzilor. Marile ceremonii oficiale aveau loc la Chapelle Royale în această sală cu multe oglinzi. Aici, în 1919 a fost ratificat Tratatul de la Versailles, la sfarșitul Primul Război Mondial.

Capela Palatului

Grădinile din Palatul Versailles. Se pot vedea bazine decorate cu statui de bronz. pe Grand Canal de lungime aproximativ de o jumătate de km., Ludovic XIV organiza plimbări cu barca.

Aripa nordică cuprinde apartamente regale . In imagine ,, patul lui Ludovic XIV, unde a murit la 77 ani în 1705.

Camera reginei


În imagine interior din Grand Trianon.

Petit Trianon. a fost construit în 1762, în scopul refugiului lui Ludovic XV, acest mic chateau a devenit locul preferat al Mariei Antoaneta. Aici se poate vedea Fantana lui Neptun unde este inconjurată de grupuri statuare.

În interiorul palatului se mai găsește- Orologiu- Hercule și Marte care flanchează ceasul dinspre Curtea de Marmură.

Grădina Carrousel care face parte acum din Jardin de Tuileries candva a fost calea de acces la Palatul Tuileries, si a fost una din cele mai vechi grădini publice din Paris.Jardin de Tuileries a fost amenajată pentru Caterina de Medici, în secolul XVI, iar Jardin de Luxembourg a fost amenajată pentru Maria de Medici. În secolul XVII Tuileries formează începutul axei care duce de la Arcul de Triumf al caruselului, trecand mai departe pană La Defense

Jardin de Luxembourg are tot un aspect tradițional , alei drepte gazon tuns, sculpturi clasice și o fantană superbă din secolul al XVII-lea. Este mai umbroasă și mai intimă decat Tuileries cu multe scaune, ponei pentru plimbări și spectacole de marionete pentru copiii. Jardin de Luxembourg oferă un refugiu celor care doresc să scape de cateva clipe de agitația străzilor.

ARCUL DE TRIUMF După cea mai mare victorie de la Austerlitz, din 1805, Napoleon a promis soldaților săi:,,Vă veți întoarce acasă sub arce de triumf".Astfel piatra de temelie a celui care avea să devină cel mai faimos arc de triumf din lume a fost pusă în 1806. Construcția a fost terminată în 1836. Este înalt de 50 m. Arcul este acum punctul de pomenire a unor parade militare și festivități.

Pe acest arc sunt imagini de la Bătălia de la Austerlitz, înfățișand armata lui Napoleon spărgand gheața lacului în Austria pentru a îneca mii de soldați inamici. Sunt scrise nume ale ofițerilor din armata imperială.

În față, pe partea stangă se poate vedea basorelieful care celebrează Acordul de Pace de la Viena din 1810. Mai sus este un basorelief reprezentand o victorie a lui Napoleon asupra armatei turcești în 1792. Pe partea dreaptă este un basorelief,, Plecarea voluntarilor în 1792,, Mai sus se poate vedea basorelieful ,, Funeraliile generalului Marceau în care i-a învins pe austrieci în 1795 dar în anul următor a fost omorat de aceștia.
De la Arcul de Triumf pleacă 12 bulevarde acestea avand numele unor conducători militari francezi.Tot aici se găsește și mormantul unui soldat francez necunoscut din Primul Război Mondial.

Fotografii personale.