DIN ISTORIA BARCELONEI

Întemeierea oraşului Barcelona este înconjurată de mai multe legende. Unele consideră că fondatorul orasului este Hercule cu 400 ani înainte de construirea Romei. Altă legenda spune că în jurul muntelui Montjuic au trăit triburilre neolitice şi este posibil să fi fost şi un sat cartaginez iar numele oraşului vine de la cartaginezul Hamilcar Barca, tatăl lui Hannibal, care a numit orasul Barcino. Hamilcar Barca a decedat 228î.Hr. -Istoria începe cu 4000 de ani în urmă o dată cu primele aşezări la Montjuic care s-au ocupat de agricultură şi datorită poziţiei geografice au făcut comerţ cu grecii şi romanii. Începând cu ocupaţia romană oraşul a început să se formeze.

ZIDUL ROMAN DE APARARE AL ORASULUI imagine stânga
După cucerirea Peninsulei Împăratul August a făcut reforme administrative a construit drumuri care au legat multe oraşe între ele. În jurul anului 15 î.Hr. Augusta Paterna Paventia Barcino, devine un oraş construit pe un deluşor mic cunoscut sub denumirea de Muntele Taber pe locul unde acum se găseşte Cartierul Gotic.

APEDUCTE CONSTRUITE DE ROMANI imagine dreapta
În jurul secolului XIV d.Hr. oraşul în dezvoltare a fost protejat de un zid circular care îi dădea Barcelonei o importanţă strategică capacitate de a se apăra împotriva atacurilor barbare. O dată cu declinul Imperiului roman începe invazia triburilor germanice şi în anul 415 conducătorul vizigot ATAULFO stabileşte capitala Regatului la Barcelona, statut care îl pierde mai târziu când capitala a fost transferată la Tolosa şi mai târziu la Toledo. Din secolul al VIII oraşul este sub stăpânirea maurilor timp de 100 de ani până când este cucerit de franci în anul 801 iar pământurile aflate la Sud de Pirinei au format Marca Hispanica, frontieră între Islam şi lumea creştină. Pentru câteva secole Barcelona a fost în pericol datorită conflictelor dintre mauri şi creştini. Cel mai important personaj din această perioadă a fost Wilfred care este fondatorul Dinastiei Castalaniei a Conţilor de Barcelona din anul 878. În anul 985 orasul a fost distrus iar contele Borrelli, nepotul lui Wilfred, rămânând fără apărare împotriva maurilor rupe legătura cu Imperiul Carolingian făcând capitala unui stat independent. În 1137, Aragon şi Barcelona au fuzionat datorită căsătoriei dintre Ramon Berenguer IV şi Petronilla a Aragonului şi titlurile lor au fost preluate de fiul lor Alfonso al II-lea al Aragonului a care a urcat la tron în 1162. Teritoriul, a fost mai târziu cunoscut sub numele de Coroana de Aragon. care mai târziu a cucerit Mojorca, Valencia, Sicilia şi Sardinia devenind una din cele mai puteri din zona Mediterană. Pentru a-şi păstra supremaţia au fost construite ,, Drassanes", cele mai mari vase maritime medievale din lume care s-au păstrat.
Aceste ruine sunt vizibile până în zilele noastre.

,,Cristofor Columb s-a născut în 1451, la Genova, a fost marinar incă din tinerete, dar s-a stabilit la curtea regelui Ferdinand al IV-lea si a reginei Isabela I, a Castiliei, deoarece vasul pe care naviga a fost scufundat de pirati, el a innotat până pe ţărmul Castiliei. Regina Isabela si regele Ferdinand l-au ajutat pe Cristofor Columb să pornească in călătoria sa, ca urmare sa descopere un drum mai scurt prin vest, catre India. Calatoria incepe in 1492, dar in loc să ajungă in India, Cristofor Columb descopera Marea Sargaselor, Arhipelagul Bahamas, Insulele Cuba si Haiti, intorcându-se în 1493 in Spania. Bucuros de rezultat, regele si regina Spaniei il ajută să pornească în a 2-a călătorie, spre vest pe Oceanul Atlantic, prilej cu care descoperă insulele Dominicana, Guadelupa, Porto Rico si Virgine. In Capul Isabela, din insula Dominicana, Cristofor Columb stabileste prima colonie europeană din Lumea Nouă. In 1496 se intoarce in plin triumf in Spania.

Intre 1498-1500 Cristofor Columb organizează o a 3-a calatorie. La capatul ei, descoperind insula Trinidad, si gura de vărsare a fluviului Orinoco. Intre 1502-1504 Cristofor Columb pleacă în a 4-a expediţie".

În imagine statuia lui Cristofor Columb (1451-1506) se află la capătul portului Las Rambas. Se presupune că priveşte spre America dar în realitate el priveşte spre Africa. La baza statuii se pot vedea cei pstru lei impunători care reprezintă un omagiu adus Catalaniei în colonizarea Americii şi independenţa economică a Castiliei. În interiorul statuii este lift care duce la un loc acoperit cu sticlă cu o rotaţie de 360 grade. De aici se vede imaginea oraşului.

În imagine o pictură repzentând pe regina Isabele a II-a. discutând cu exploratorul său Cristofor Columb.
PERSONALITĂŢI FEMININE CARE S-AU IMPLICAT ÎN VIAŢA POLITICĂ; ECONOMICĂ A ŢĂRII
ISABELA a II-a, a SPANIEI
Isabela s-a născut la Madrid, în 1830, fiica cea mare a regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei, cu a patra soţie a lui, Maria Cristina de Burbon. Maria a devenit regină-regentă pe 29 septembrie 1833, după ce fiica sa Isabela, care avea pe atunci trei ani, a fost proclamată regină în urma morţii regelui. Regina Isabela a moştenit tronul pentru că Ferdinand a convins Curţile (Cortes) să elimine Legea salică, introdusă de Burboni la începutul secolului al XVIII-lea şi să restabilească vechea modalitate de succesiune în Spania. Fratele lui Ferdinand, Carol, pretendent la tron, a luptat timp de şapte ani, pe când Isabela era minoră. Susţinătorii lui Carol erau cunoscuţi drept „carlişti” şi disputa privind succesiunea a dus la mai multe războaie carliste de-a lungul secolului al XIX-lea. Drepturile Isabelei au fost apărate de armată. Curţile Generale (Cortes Generales), alături de liberali şi progresişti, care atunci au instituit guvernul constituţional şi parlamentar au dizolvat ordinele religioase, au confiscat proprietăţile lor (inclusiv ale iezuiţilor) şi au încercat să pună ordine în finanţe. După războiul carlist, regenta Maria Cristina i-a lăsat locul lui Espartero, cel mai de succes şi mai popular general din armata elisabetană, care a fost regent timp de doi ani. A fost înlăturat în 1843, în urma unui pronunciamiento militar şi politic condus de generalii O'Donnell şi Narvaez, care au format un nou cabinet, prezidat de Joaquin Maria Lopez, şi acest guvern a convins Curţile să o declare pe Isabela majoră, deşi avea treisprezece ani. Trei ani mai târziu, Partidul Moderat (sau Conservatorii Castilieni) a obligat-o pe regină să se căsătorească, la şaisprezece ani, cu vărul său, prinţul Ferdinand I de Asis de Bourbon-Cadige (1822-1902), în aceeaşi zi în care sora sa mai mică s-a căsătorit cu ducele de Montpensier. Aceste mariaje au fost pe placul Franţei şi a lui Ludovic Filip al Franţei, care a fost aproape să intre în conflict cu Marea Britanie din această cauză; dar cele două mariaje nu au fost tocmai fericite. De altfel, au circulat zvonuri că niciunul dintre copiii cuplului regal spaniol nu erau de fapt ai lui Ferdinand, care era homosexual. Despre moştenitorul tronului, viitorul Alfonso al XII-lea al Spaniei, se credea că ar fi copilul Isabelei cu un căpitan al gărzilor, Enrique Puig y Moltó. Regina Isabela a domnit din 1843 până în 1868 iar acea perioadă a fost o lungă succesiune de intrigi, conspiraţii şi pronunciamientos militare, dirijate de interesele partidelor politice. Moderaţii au guvernat între 1846 şi 1854, Progresiştii între 1854 şi 1856, iar Uniunea Liberală între 1856 şi 1863; dominaţia şi succesiunea rapidă a moderaţilor şi unioniştilor liberali, în detrimentul progresiştilor, aveau să ducă la revoluţia din 1868. Regina Isabela a II-a obişnuia să intervină în chestiunile politice de o manieră inoportună şi lipsită de scrupule, ce o făcea impopulară. Şi-a favorizat cei mai reacţionari generali şi oameni de stat, precum şi Biserica şi ordinele religioase, şi a fost în mod constant unealta curtezanilor corupţi şi intriganţi. A fost trimisă în exil la sfârşitul lui septembrie 1868, după ce rezistenţa slabă a generalilor săi moderados a fost înfrântă în Bătălia de la Alcolea de către mareşalii Serrano şi Prim. Alte evenimente din cadrul domniei Isabelei au fost războiul cu Maroc, care s-a terminat cu un tratat avantajos pentru Spania, şi cedarea de către marocani a unor teritorii; Războiul Insulelor Chincha împotriva lui Peru şi Chile, lipsit de succes; revolte independentiste în Cuba şi Puerto Rico, precum şi ceva progres în ceea ce priveşte operele publice, în special căile ferate, alături de o uşoară îmbunătăţire a comerţului şi finanţelor. Exilul său din 1868 a contribuit la izbucnirea Războiului franco-prusac, deoarece spaniolii au văzut în prinţul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen un posibil candidat. Regina Isabela a II-a provenea din Casa de Burbon (membră a vechii regalităţi franceze), şi s-a propus atunci varianta unui rege german pentru tronul spaniol, variantă pe care francezii conduşi de Napoleon al III-lea nu aveau de gând s-o accepte.Isabela a fost obligată să abdice în Paris, pe 25 iunie 1870, în favoarea fiului ei Alfonso al XII-lea. Isabela divorţase de soţul ei în luna martie a anului precedent, şi a continuat să locuiască în Franţa şi în urma restaurării din 1874. Cu ocazia unei vizite la Madrid, în timpul domniei lui Alfonso al XII-lea, a început o serie de intrigi cu unii dintre politicienii din capitală, şi i s-a cerut oficial să plece din nou peste graniţă. A locuit la Paris pentru restul vieţii, călătorind foarte rar în alte ţări, de regulă în Spania nativă. În timpul exilului s-a apropiat de fostul ei soţ, cu care a menţinut o prietenie ambiguă până la moartea acestuia, în 1902. Ultima parte a vieţii ei a fost marcată de problemele matrimoniale ale fiicei sale cele mai mici. A murit pe 10 aprilie 1904, şi a este înmormântată în El Escorial".
prezentare după ro.wikipedia.org/wiki/Isabela_a_II


IMAGINE DIN PLACA DE CATALUNYA


Statuia lui Jaume I din Placa d"Espanya. Este monumentul închinat sosirii lui Jaume I în Mallorca în 1229. Meritul lui Jaume I este că el a format în 1249 un comitet cetăţenesc recunoscănd nevoia unei Barcelone înfloritoare de a fi condusă de o putere ad-tivă. Până în 1274 Comitetul a devenit Consell de Cent ( Consiliul celor 100). Consiliul cetăţenesc şi o mână de comercianţi au ales pe cinci dintre ei pentru a se ocupa de problemele de zi cu zi ale oraşului. Aceştia au fost numiţi membrii Consiliului pentru următorul mandat. cei cinci purtau tunici roşii sau purpurii simbolizând propriul sânge care erau dispuşi să-l verse în slujba oraşului. Aceştia nu-şi scoteau pălăria în faţa nimănui nici măcar în faţa contelui-rege. Succesoarea acesteia este Primăria, care funcţionrază în aceaşi clădire din Placa de Saint Jaume.

BARCELONA- SPANIA- IMPRESII DIN 2006

PORTUL
BARCELONA , DE PE FALEZĂPână în anii 1980, Barcelona nu a acordat atenţie falezei. Portul oraşului era puţin adânc şi nu foarte interesant, iar zonele de coastă erau rezervate pescarilor şi fabricilor . Toate acestea s-au schimbat cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1992. Astfel Portul vechi (Port Vell) a fost transformat dintr-o zonă comercială urâtă într-un dintre cele mai animate locuri pentru viaţa de noapte, cu restaurante şi chiar cinematograf. Autostrada care a despărţit Barcelona de mare a fost trecută pe sub pământ, au fost construite multe alei pe malul mării şi a fost creat un nou port, Portul Olimpic.
Vase de croazieră, sosesc în Barcelona în fiecare an, făcând oraşul să fie capitala navală a Europei. Martie si aprilie reprezintă sezonul de vârf al navigaţiei. În primăvara lui 2005, ambarcaţiunea Queen Mary 2, cel mai mare şi mai luxos vaas de croazieră din lume, a inclus Barcelona în ruta transatlantică-

Barcelona este capitala Cataloniei, o comunitate autonomă din nord-estul Spaniei. Este de asemenea al doilea cel mai mare oraş al Spaniei, după Madrid. Barcelona se află pe coasta Mediteranei, 160 km sud de lanţul muntos Pirinei, care reprezintă graniţa cu Franţa. Populaţia oraşului este de aproximativ 1,6 milioane, iar a zonei metropolitane de aproximativ 3 milioane. Barcelona a fost locul în care s-au desfăşurat Jocurile Olimpice de vară din 1992. În vara lui 2004 Forumul Internaţional al Culturii s-a desfăşurat în acest oraş
Arcul de Triumf este o structură de arcadă construită cu ocazia Expozitiei Universale din 1888 ca poarta principală. Acesta deţine unele piese de sculpturi ca cel din fata, numit "Barcelona salută naţiuni" şi stema alte 49 provincii spaniole. Este situat la sfârşitul Companys Lluis.


CASA CALVET (1898-1899)
Este prima casă din cele trei case pe care Antoni Gaudi(1852-1926) le-a proiectat, construitEa a fost construită pentru producătorul de textile Calvet la începutul secolului al XX-lea. Gaudi a prevăzut trei fontoane la baza cărora sunt reprezentate Sfântul Petru Martirul, patronul spiritual al lui Calvet, Sfântul Genesis de Roma şi Sfântul Genesis de Ades, patroniispirituali al oraşului Vilassar locul de baştină al lui Calvet.Multe obiecte realizate de Gaudi pot fi văzute la Casa-Muzeu Gaudi din Parcul Guell. La parter este un restaurant unde poti servi mâncăruri tradiţionale.
CASA CALVET
BARRI GOTIC Este cartierul unde altădată erau ateliere micuţe, şi acum multe străzi poartă numele activităţilor care se desfăşurau aici de secole cum ar fi fabricile de scuturi, ţesătorii de brocart. Aici este şi El Gall, ghetoul evreiesc.În zona mai restrânsă din jurul Carrer de l Call şi J" Arc de Sant Ramon a fost scena predării evreilor de către creştini la mijlocul anilor 1300. Se mai păstrează puţine dovezi al culturii evreieşti medievale. Este aici o plachetă din 1314 de pe Carrer Marlet care conţine pasaje în ebraică prin care sunt comemoraţi vechii locuitori evrei al zonei. Tot în acest cartier s-a găsit ruinile principale ale sinagogii medievale din Barcelona.

HOSPITAL DE LA SANTA CREU I SANT PAU
Este o clădire cu numeroase decoraţiuni care acoperă 13,5 ha şi a fost concepută ca grădină-infirmerie de patronul PAU GIL i SERRA. Complexul are 48 de pavilioane. La uşile principale ale fiecărui pavilion observăm o mulţime de sculpturi ce reprezintă CREDINŢA, SPERANŢA şi CARITATEA care flanchează ferestrele principale ale pavilionului. Mai putem vedea aici tuneluri prin care pacienţii se deplasează de la un pavilion la altul în caz de vreme rea.


CASA MILA a fost comandată de omul de afacere Pere Mila i Campus şi a fost proiectată de arhitectul Gaudi, care a prevăzut terase pe acoperiş. Acest monument important pe acoperiş are hornuri, dispozitive de ventilaţie în formă de bufniţe, războinici, centurioni cu cască realizate din ceramică, marmură, sticlă.
Acoperişul este ondulat cu o serie de curbe şi scări care oferă posibilitatea să priveşti spre Sagrada Familia.

Clădirea La Pedrera care este din calcar de culoare galbenă are mai multe nivele unde se găsesc apartamente private. Aici se află şi o expoziţie permanentă a operei artistului Gaudi. Aici ne putem da seama de tehnicile arhitecturale folosite de Gaudi prin schiţele, machetele clădirilor şi fotografii.


PARCUL GUELL este amplasat pe pantele muntelui Mont Pelat (Muntele Sterp). Pentru a se ajunge la intrarea principală trebuie parcurs un urcuş abrupt de la cea mai aproape staţie de autobuz de pe Carrer Mare Deu.


PARCUL GUELLParcul Guell a fost comandat de patronul lui Gaudi Contele Eusebi Guell şi a fost concepută ca o grădină englezească cu scopul de a fi un refugiu pentri cei bogaţi.

După moartea lui Guell în 1918, parcul a fost preluat de municipalitatea oraşului.

Este locul unde localnicii îşi petrec timpul liber.
Este un parc plin de viaţă, fantastic ca din basm care se întinde pe o suprafaţă de 15 ha. Aer curat, alei împădurite şi privelişti ale oraşului

În imagine este căsuţa lui Hansel şi Gretel

La Intrarea de pe Carrer d" Olot se poate vedea o poartă de fier forjat care amintesc de frunzele de palmier acestea fiind flancate de două pavilioane pentru portarii din basme. A fost creat de arhitectul Guadi care s-a inspirat din povestea Hansel şi Gretel. Partea din dreapta având acoperişul în formă de ciupercă este casa vrăjitoarei iar cea din stînga împodobită de o cruce dublă este casa copiilor.


În imagine Sala cu cele 100 de coloane
De la căsuţa lui Hansel şi Gretel de aici o scară dublă duce la o fântână împodobită cu blazonul catalan şi spre o salamandră. Scara continuă până la Sala Hipostilo al cărei acoperiş este susţinut de coloane. Aceasta a fost construită ca o terasă acoperită având pe tavan modele caleidoscopice din sticlă şi mozaic cu simbolul soarelui şi al lunii. Aceasta este Sala celor 100 de coloane cu toate că sunt 86.

Este bine să vizitaţi şi Manzana de la DISCORDIA care reprezintă trei clădiri emblematice care stau una lângă alta pe elegantul Passeig de Gracia. Denumirea de Manzana de la Discordia îşi are originiile în mitologie. În castiliană se traduce ,, blocul discordiei sau mărul discordiei". Aceasta se referă la Zeiţa Eris care era cunoscută de romani drept Discordia. Aceasta a aruncat un măr pe Muntele Câmp spunând că va fi dat ,, celei mai frumoase". Conflictul care a urmat este că a dus la judecarea lui Paris şi Războiul Troian. Sunt 2 clădiri construite în perioada modernismului. Casa Batlo şi Casa Amatler sunt deschise publicului şi merită de admirat şi exteriorul. Casa Batlo este cea mai frumoasă casă finalizată în 1906 pentru baronul local al textilelor Josep Batlo i Casanova şi a fost proiectată de Guadi Efectul faţadei s-a obţinut prin acoperirea suprafeţelor cu bucăţi de ceramică spartă. in interiorul sufrageriei se pot vedea vitraliile. Despre Casa Batllo se spune că ea reprezintă legenda Sfântului Gheorghe care este patronul spiritual al Barcelonei şi al balaurului.

CASA AMATLLER SI CASA BATLLO

HUSTER HAUS

CASA LLEO I MORERA este o clădire veche care a fost restaurată în 1905 A fost comandată de afaceristul Albert Lleo i Morero. La parter se poate vedea un magazin de pielărie. Piesele de mobilier au fost duse la Muzeul Naţional d"Art de Catalunia.

PROMENADĂ
PE LA RAMBLA

PLACA REIAL (imagine dreapta şi central) Se poate vedea statuia celor trei graţii.

ARHITECTURA (imagine stânga)

PIAŢA MERCAT DE LA BOQUERIA SAU SANT JOSEPH ( piaţa de peşte imagine dreapta)

Casa Qandras
INTRAREA ÎN PALATUL REGAL

(imagine stanga şi dreapta)
PALATUL REGAL

Placa de Sant Jaume este locul unde se iau majoritatea deciziilor importante cu privire la conducerea oraşului şi a Cataloniei. O piaţă unde au loc adunări sociale şi politice.
Piaţa se află la jumătatea distanţei dintre Las Ramblas şi Via Laietana şi mărginită de Casa de la Ciutat ( Primăria oraşului şi Palau de Generalitat( sediul guvernului autonom)Cele două clădiri sunt deschise spre vizitare o mică parte. Aici, cândva Barca si-a salutat fanii de la balconul Casei de la Ciutat.
Acum în Weekend şi sărbătorile oficiale au loc manifestări tadiţionale catalane castellers şi (sardana) un dans în grup.

Pe locul pavat din faţa clădirilor au loc multe evenimente publice
DANS IN GRUP

Palau Generalitat este locul unde 115 preşedinţi ai Cataloniei au guvernat până acum. Este o clădire medievală şi singura din Europa care serveşte încă scopul pentru care a fost construită. Faţada a fost realizată în anii 1840. Pereţii interiori sunt acoperiţi cu picturi moderne.

PALAU DE LA MUSICA CATALANĂ

Palau de la Musica Catalana, Palatul de Muzica Catalana este o sala de concerte ce a fost construita in Barcelona intre anii 1905 si 1908 pentru corul unei societati culturale fondate in 1891, care a ocupat un rol foarte important in miscarea culturala cunoscuta sub numele de Renasterea Catalana.Palatul de Muzica Catalana a fost inaugurat pe 9 februarie 1908. Proiectul a fost finantat in principal de aceasta societate culturala dar contributii importante au avut si unii industriasi catalani si membrii ai burgheziei. Această sala de concerte a fost proiectată de Lluis Domenich i Montaner (1850-1923) şi căruia municipalitatea i-a oferit un premiu.In 1997, Palau de la Musica Catalana a fost declarat parte a patrimoniului universal UNESCO. La Palatul de Muzica Catalana poţi audia spectacole muzicale ce cuprind o gama variata de genuri muzicale de la muzica simfonica la muzica de jazz sau muzica de camera.Primul lucru ce observăm este faţada şi foarte multe busturi ale compozitorilor: Bach, Beethoven, Palestrina.